Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

Persoane interesate

24.05.2016

Singurătate şi egoism!


"Singurătate şi egoism!" - Predica părintelui Maxim Melinti - paroh al bisericii "Acoperământul Maicii Domnului", s. Ghidighici, mun. Chişinău în a 4-a duminică după Învierea Domnului (a Slăbănogului) (22.05.2016)

Evanghelia Duminicii (Ioan 5, 1-15):
În vremea aceea, fiind sărbătoare, s-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăceau mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, orice de ce boală era cuprins. Atunci era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Pe acesta, văzându-l zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, l-a întrebat Iisus: voieşti să te faci sănătos? Răspuns-a Lui Bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa; aşa că până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea. Iisus a zis către el: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi în clipa aceea s-a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: este zi de sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul. El le-a răspuns: Cel care m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: cine este omul care ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceea Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis: iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este cel care l-a făcut pe el sănătos.

06.05.2016

Alungarea vânzătorilor din Templu



În ziua de vineri a Săptămânii Luminate, Biserica a stabilit cititea pericopei evanghelice de la Ioan, cap. II, vers. 12-22:
În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, El şi mama Lui şi fraţii Lui şi ucenicii Lui, dar n-au rămas acolo decât puţine zile, căci erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Şi a găsit în templu pe cei care şedeau şi vindeau boi şi oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani. Atunci, făcându-şi un bici de ştreanguri, i-a scos afară din templu pe toţi cu oile şi boii lor, iar schimbătorilor le-a risipit banii şi mesele le-a răsturnat; şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: luaţi acestea de aici şi nu faceţi casa Tatălui Meu, casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: râvna casei Tale M-a mâncat. Atunci iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea? Iisus, răspunzându-le, a grăit: dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Dar iudeii au răspuns: în patruzeci şi şase de ani s-a ridicat templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El vorbea despre templul trupului Său. De aceea, când s-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care îl spusese Iisus.
Trebuie să înțelegem de la bun început, că Tempul din Ierusalim, obiceiurile iudaice și ritualism din epoca lui Hristos a atins un apogeu. Promovarea legilor fără aplicarea credinție și faptelor bune a făcut din iudei un popor consumist, care ușor se dă după niște practice aprope păgâne, decât să creadă în Dumnezeu și să comunice cu El.
Așa s-a făcut, că curtea Templului a devenit loc cel mai ”important” și solicitat pentru a procura jertfe, decât un loc al rugăciunii, al împărării și împreunării cu Dumnezeu.
Revolta lui Hristos este explicabilă: din Casa rugăciunii Templu a devenit Casă de Comerț.
Au uitat iudeii cuvintele Domnului spuse prin gura profetului Isaia (cap. I, vers. 11-16):
Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu! Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
Au uitat foarte repede, deoarece, repet, le-a fost mult mai ușor să aducă jertfe, decât să-și schimbe viața lor, moravurile lor, obieciurile lor: „Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia I, 17).
Așa s-a întâmplat, că și noi, râvnitorii tradițiilor „ale strămoșilor”, în noaptea Învierii Domnului, de Paștile Blajinilor și îndeosebi la înmormântări, dăm dovadă de orbire duhovnicească. Și noi prefacem Casa Domnului într-o sală de comerț a obiectelor de cult, schimb de pomene și mâncatului pe morminte.
Dragi creștini, nu uitați că cei care nu aduc roadele pocăinței, ale credinței, ale dragostei față de aproapele și de Dumnezeu, nu vor fi numiți fii lui Dumnezeu și „împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21,43).
Să ținem minte mereu că „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.”  (Ioan 15, 13-14).

Să fim așadar prietenii lui Dumnezeu, dacă nu neguțători ai harului și schimbători de pomene.

Preot. Maxim Melinti

În imagine: Alungarea vânzătorilor din templu, Carl Heinrich Bloch