Alungarea vânzătorilor din Templu

În ziua de vineri a Săptămânii Luminate, Biserica a stabilit cititea pericopei evanghelice de la Ioan, cap. II, vers. 12-22:

În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, El şi mama Lui şi fraţii Lui şi ucenicii Lui, dar n-au rămas acolo decât puţine zile, căci erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Şi a găsit în templu pe cei care şedeau şi vindeau boi şi oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani. Atunci, făcându-şi un bici de ştreanguri, i-a scos afară din templu pe toţi cu oile şi boii lor, iar schimbătorilor le-a risipit banii şi mesele le-a răsturnat; şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: luaţi acestea de aici şi nu faceţi casa Tatălui Meu, casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: râvna casei Tale M-a mâncat. Atunci iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea? Iisus, răspunzându-le, a grăit: dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Dar iudeii au răspuns: în patruzeci şi şase de ani s-a ridicat templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El vorbea despre templul trupului Său. De aceea, când s-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care îl spusese Iisus.

Trebuie să înțelegem de la bun început, că Tempul din Ierusalim, obiceiurile iudaice și ritualism din epoca lui Hristos a atins un apogeu. Promovarea legilor fără aplicarea credinție și faptelor bune a făcut din iudei un popor consumist, care ușor se dă după niște practice aprope păgâne, decât să creadă în Dumnezeu și să comunice cu El.

Așa s-a făcut, că curtea Templului a devenit loc cel mai ”important” și solicitat pentru a procura jertfe, decât un loc al rugăciunii, al împărării și împreunării cu Dumnezeu.

Revolta lui Hristos este explicabilă: din Casa rugăciunii Templu a devenit Casă de Comerț.

Au uitat iudeii cuvintele Domnului spuse prin gura profetului Isaia (cap. I, vers. 11-16):

Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu! Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!

Au uitat foarte repede, deoarece, repet, le-a fost mult mai ușor să aducă jertfe, decât să-și schimbe viața lor, moravurile lor, obieciurile lor: „Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia I, 17).

Așa s-a întâmplat, că și noi, râvnitorii tradițiilor „ale strămoșilor”, în noaptea Învierii Domnului, de Paștile Blajinilor și îndeosebi la înmormântări, dăm dovadă de orbire duhovnicească. Și noi prefacem Casa Domnului într-o sală de comerț a obiectelor de cult, schimb de pomene și mâncatului pe morminte.

Dragi creștini, nu uitați că cei care nu aduc roadele pocăinței, ale credinței, ale dragostei față de aproapele și de Dumnezeu, nu vor fi numiți fii lui Dumnezeu și „împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21,43).

Să ținem minte mereu că „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.”  (Ioan 15, 13-14).

Să fim așadar prietenii lui Dumnezeu, dacă nu neguțători ai harului și schimbători de pomene.

Preot. Maxim Melinti

În imagine: Alungarea vânzătorilor din templu, Carl Heinrich Bloch