Persoane interesate

14.02.2017

Părinți de înger au dreptul la mântuire!





Scumpe mame, multstimate doamne,
De la bun început, aşi dori să exprim profunda mulţumire pentru posibilitate de a oferi un cuvânt de învăţătură şi de mângâiere pe paginile acestui volum, care abordează o problemă destul de dificilă din punct de vedere moral, psihologic şi spiritual.
În al doilea rând, adresez o deosebită recunoştinţă şi admiraţie tuturor mamelor, care, prin bunăvoinţa Sfintei Treimi, aduc bucurii şi lumină pe acest pământ.
În continuare voi încerca să prezint viziunea Bisericii creştine privind soarta copiilor muriţi premătur şi perspectiva mamelor de îngeri.
Biblia îndeamnă familia îndurerată să nu piardă nădejdea și încredere în Dumnezeu în situație când moare o rudă din casa lor: „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (Epistola I către Tesalonicieni, cap. 4, vers. 13-14).
Fără îndoială, copiii sunt cel mai mare și desăvârșit dar dumnezeisc. Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: „copiii sunt îngeri ai lui Dumnezeu cu toţii. Cei nebotezaţi, la fel ca toţi cei aflaţi în afara credinţei, trebuie încredinţaţi milostivirii lui Dumnezeu. Ei nu sunt fii vitregi şi fiice vitrege pentru Domnul. Ca atare, El ştie ce si cum şi în ce privinţă să rânduiască pentru ei. Mare este adâncul căilor lui Dumnezeu!” Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuire în viaţa de familie, Bucureşti, 2004.
Așadar, pruncii sunt trecuți prematur din viața aceasta așa încât să nu cadă în patimi grele. Sigur este faptul că pruncii care părăsesc prematur viața aceasta nici nu se află într-o stare de chin nici nu se bucură la fel cu cei ce s-au nevoit să se curățească de patimi prin virtuți.
Sunt persoane care au afirmat și afirmă ca moartea acestor copii este dată de păcatele parinților. Unde atunci, întreb eu, dragostea lui Dumnezeu? Nicidecum, Hristos, care a murit pe cruce pentru mântuirea noastră, nu va proceda așa! Cauza decesului putem găsi în neatenția părinților, medicilor, neglijența unor recomandări și prescripții ale specialiștilor în medicină. Dar căutarea cauzelor și motivelor nu ne ajută nici nouă, nici copilului mort. Regele David, care a aflat că copilul lui este în pericol de a fi murit, a început să plângă și să postească. Dar, revenind a declarat: Câtă vreme copilul era viu, a zis David, am postit şi am plâns, căci socoteam: Cine ştie, poate mă va milui Domnul şi va trăi copilul. Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Îl mai pot eu, oare, întoarce? Eu mă voi duce la el, iar el nu se va mai întoarce la mine!” (II Regi 12,22-23). Cu adevărat, cuvinte pline de înțelepciune și nădejdea.

Copii nebotezați pleacă în iad?
O altă întrebare, legată de subiectul nostru, este legat de moartea pruncilor nebotezați. Părinții pruncului aflat în pericol de moarte, ca regula sunt îndemnați să cheme preotul să-i facă rânduiala botezului prescurtată, ca „copilul să nu moară nebotezat”. Iar, dacă copilul supraviețuiește, la vreme potrivită i se va administra rânduiala botezului pe deplin. Dar, aici vom face o paranteză, și vom oferi opinia experților – teologilor contemporani din Moldova și Rusia.
Părintele Petru Pruteanu, un teolog contemporan, susține că „mulţi preoţi îndeamnă părinţii să-şi boteze cât mai repede pruncii, dar fără să le vorbească despre credinţă, responsabilitate, viaţă veşnică etc. Totul este privit prin prisma beneficiilor imediate. Trebuie însă să precizăm că Biserica Ortodoxă acceptă şi recomandă botezarea copiilor, dar niciodată nu-l impune, mai ales dacă nu s-a făcut o pregătire corespunzătoare. În secolul al III-lea Tertulian insista pe amânarea Botezului copiilor (cf. Despre botez, cap. 18), nefiind de acord cu grăbirea nemotivată a Botezului. În secolul al IVlea Sf. Grigore Teologul, fiu de episcop, dar botezat abia la 30 de ani, recomanda botezarea copiilor la vârsta de cel puţin trei ani, „pentru ca aceştia cât de cât să poată auzi şi repeta cuvintele Tainei, iar dacă nici atât, cel puţin, să o înţeleagă imaginar” (cf. Omilia 40; PG 36, col. 400). Această recomandare a fost respectată în Biserică până prin secolul al IX-lea, când se generalizează botezul la un an sau la 40 de zile, dar niciodată fără cateheză. În prezent însă, încă de prin perioada turcocraţiei, totul s-a transformat în „servicii religioase pe bandă rulantă”, accentul punându-se doar pe cantitate, iar de calitate nici măcar nu se vorbeşte… Şi cum să nu ajungă aşa dacă noi le dăm Evanghelia numai să o sărute, dar nu le citim din ea şi nu leo explicăm, ca în ei să se aprindă flacăra credinţei şi a iubirii pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, căci „credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Să te naşti din părinţi credincioşi încă nu înseamnă nimic, dacă aceştia nu-ţi explică niciodată de ce trebuie să credem şi de ce credem anume aşa şi nu altfel”.
De aceea, îngrijorarea părinților vis-à-vis de faptul că copii au murit nebotezați nu poate fi justificat. Or, Hristos foarte clar ne spune, că „cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16,16). Adică, Hristos caută la credința mai mult, decât la botez ca ritual. Botez capătă valoare și aduce roade doar atunci, când există credință.
Alexei Osipov, un alt teolog contemporan din Rusia, declară că teoria despre soarta nefericită a pruncilor nebotezați este o caricatură pe seama ortodoxiei. „Or, pruncii, care au murit înainte de Hristos vor fi osândiți la iad? Sau copii strămoșilor noștri înainte de încreștinarea Rusiei (an. 889) – tot vor pleacă în iad? Toate acestea sunt niște aberații, care nu au nimic comun cu învățătura creștină despre Dumnezeul dragostei. Prin jertfa de pe crucea Golgotei Hristos a mântuit pe toți pruncii. Însuși Hristos a spus despre copii, care-L înconjurau (copii iudeilor, la fel nebotezați – n.n.): „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”(Matei 19.14). Cine a botezat pe drepții Vechiului Testament, pe tâlharul care s-a pocăit, pe apostoli, pe însuși Maica Domnului..? Oare nu este clar că Botezul, precum și celelalte taine nu sunt permise de acces în împărăția lui Dumnezeu, ci soluții sigure în eliberarea de păcate și patimi. De aceea toți pruncii morți premătur se vor mântui ca niște sfinți și neprihăniți, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”.
În concluzie, vrem să asigurăm pe părinți, care au pierdut pe copilul lor, să pună nădejdea în Domnul, să fie liniștiți, că copilul lor, chiar dacă nu a fost botezat – totuși va primi mângâierea în rai.  Să nu piardă credința și încrede în Dumnezeu, care nu pedepsește, ci iartă și iubește. Să nu caută persoana vinovată, ci să se mobilizeze și să unească gândul în a face o milostenie, o faptă bună, poate în adresa copiilor orfani sau social vulnerabili.
Pentru mulți părinți rămâne o mare durere să lipsești cu totul familia pruncului de asistența religioasă. Înteb și eu: dacă ai primit botez, dar ai trait în beție și curvie – ești prohodit, dar un prunc nevinovat, neprihănit nu este pomenit. Iar părinți lipsiți de o rugăciune și consigliere spirituală. Pe aceasta cale, fac apel către ierarhii bisericii ortodoxe ca să revizuiască acest subiect și să ofere un text liturgic pentru acest prileg. Dar până atunci, părinții pot și trebuie să se roage pentru pruncul lor și pentru pace și bună înțelege în casa și familia lor.

Preot. Dr. Maxim Melinti

Extras din vol. Cristina Costov. Părinți de îngeri. Antologie. Chișinău, Ed. Pontos, 2016, pp. 195-198


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu